Iacob Mureșianu

IACOB MUREȘIANU 1861

În orele solemne ale aleșilor unei țări și națiuni, din abundența inimilor patriotice și naționale, iese mai întotdeauna un act de eternizare.

Născut la 28 noiembrie 1812 la Rebrișoara ca cel de-al cincilea fiu al preotului Ioan Moroșanu, după absolvirea cursului primar la Năsăud este trimis la Blaj, la școlile întemeiate de episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein unde urmează gimnaziul, iar din 1831 frecventează cursul de filozofie condus de Timotei Cipariu și Simion Bărnuțiu de care-i va lega atât pe el, cât și pe colegul și prietenul său de-o viață George Barițiu o îndelungată colaborare. La absolvirea cursurilor de filozofie, în 1833 se înscrie la facultatea de teologie pe care o va absovi in mai 1837. Rezultatele excepționale obținute la studii îl determină pe episcopul Ioan Lemeny să se oprească la el ca răspuns la cererea brașovenilor de a li se trimite un absovent bine pregătit pentru a pune bazele unei noi școli. La Brașov lipsa unei școli superioare în care să poată învăța și tinerii români era resimțită tot mai acut.

Repetatele încercări de a umple acest gol au rămas fără rezultat până în 1837 când abatele Anton Kovacs obține autorizația de a înființa gimnaziul latino-german, aducându-l ca profesor pe Iacob Mureșianu.
Gimnaziul s-a susținut în principal prin subscripție publică. Prezența unui profesor român venit de la Blaj, care dădea garanția unei instrucții serioase și a unei educații în spiritul principiilor naționale, explică subvențiile substanțiale ale negustorilor români din Brașov și numărul mare de tineri români înscriși: ”atâta timp cât a stat el în fruntea acestui gimnaziu 1/3 până la 1/2 din elevii săi din fiecare clasă erau români și până în anul 1860 se preda și în limba română„.
Considerat de Anton Kovacs ca ”fondator al liceului”, Iacob Mureșianu își incepe activitatea în condiții precare ”fără leafă fixă, fără bani de cvartir, fără niciun viitor asigurat”, după cum menționa în 1852 episcopul romano-catolic într-un raport către guvern prin care solicita un decret de laudă pentru ”veteranul profesor”.
În 1839 i se va alătura și vărul său Andrei Mureșanu care va funcționa aici până în 1850. Merită menționat faptul că elevii acestei școli au fost cei care au cântat aici, la Brașov, înainte de a-i fi fost publicate versurile ilustrului lor profesor, ”Deșteptă-te, române”.

Până în 1843 când se va impune angajarea mai multor profesori, cei doi Mureșeni au fost singuri, Andrei Mureșanu răspunzând de cele două clase inferioare, iar Iacob Mureșianu de cele trei clase superioare.

Meritele unanim recunoscute ale lui Iacob Mureșianu îl vor impune la 1857, la moartea abatelui Anton Kovacs, ca director în locul acestuia, funcție în care va rămâne încă 18 ani. În acest timp, la inițiativa sa, începe colecta pentru înființarea gimnaziului superior. În urma cererii din 31 noiembrie 1866, Iacob Mureșianu obține aprobarea pentru înființarea acestuia.

În cei 38 de ani de activitate în această instituție, Iacob Mureșianu va avea o singură întrerupere. La 13 noiembrie 1868 este suspendat din postul de director și de profesor pentru publicarea în Gazeta Transilvaniei, al cărui proprietar era, a Pronunciamentului de la Blaj. În urma protestelor provocate de acestă măsură, autoritățile sunt nevoite să revină asupra ordinului, însă vor continua să-l hărțuiască cu adrese observatorii referitoare la activitatea sa politică.

La retragerea sa în 1875, Iacob Mureșianu lăsa un liceu complet, cu 8 clase și dreptul de a elibera diplome de bacalaureat.

Iacob Mureșianu a crezut cu sfințenie în neamul său pentru viitorul căruia a dus o luptă aprigă și neșovăitoare. Conștient de datoria pe care o are de a lucra la cultivarea rațiunii creatoare a conaționalilor săi, a servit nu numai cauza ardelenilor ci a tuturor românilor. Strădania sa de-o viață și-a găsit încununarea la 13/26 octombrie 1877 când a fost primit în Academia Română.

loading
×